Fericirea ...

Nimic nu e mai important decat fericirea, dar te-ai intrebat vreodata ce este aceasta? Dictionarul de Psihologie defineste fericirea drept "o stare deosebita de implinire a ceva ce s-a realizat si a provocat un succes neasteptat sau mult asteptat sau asteptat tensionat. Se manifesta ca o stare euforica incarcata de trairi intense ce nu numai ca provoaca un fel de traire recuperatorie puternica, ci si o energizare, o stare de receptivitate si toleranta, cresterea dorintei de a face ca si altii sa fie fericiti."

De asemenea, bucuria este o emotie de scurta durata, in timp ce fericirea este asociata intotdeauna cu un sentiment de durata. Putem concluziona, astfel, ca bucuria, ca si placerea, este una din caile de acces spre fericire.

Fericirea depinde de stadiul fiecarui individ, probabil cat de mult sau putin isi doreste de la viata, cat de evoluat sau involuat este, cat de avut sufleteste, inteligent poate fi. Limitarea scopurilor,posesivitatea, alterarea sau hranirea unor teluri poate duce sau nu la fericire...Oricum ne intrebam de zeci, sute mii de ani ce este fericirea, vom continua sa ne intrebam atata timp cat vom simti, gandi, cand totul va devine robotizat, atunci cu siguranta vom inceta sa mai pune intrebarea asta, sau oricare alta intrebare. Nu exista un raspuns general valabil sau o reteta pentru ca 1% suntem diferiti, iar procentul respectiv face diferenta si in definitiv suntem oameni. Putem crea repere pentru fericire insa perceptia asupra ei va fi alta, asa cum niciodata nu vom simti ce simt alti, ce vad altii ce gusta altii. Pana una alta datoria noastra este sa traim frumos, atat pentru sine cat si pentru cei din jur, starea de armonie probabil va duce la ceva mai mult decat un sentiment de multumire, perpetuat, mentinut, cultivat, atunci probabil vom putea spune: ""cred ca asta e fericirea.."", insa asta va depinde intodeauna de altii cu care intram in contact si de propriile actiuni care se revarsa asupra celorlalti, astfel incat cauza si efectul vor fi singurele care pot hotari perpetuarea, cultivarea pacei si sentimentului de multumire... cred eu :)

Fericirea nu exista...a inventat-o omul pentru a o cauta ...si a da astfel un sens vietii! intradevar numai aceste obiective imposibil de atins dau sens vietii...altfel,atingandu-ne scopul...ar trebui sa murim?? Nu vedeti ce lipsiti de orizont sunt cei ce au de toate??

Ce putem face daca vrem sa fim fericiti?

•  Sa luam decizia de a fi fericiti si sa facem ceva in acest sens, sa nu ramanem in pozitia spectatorului impartial.
•  Sa depunem eforturi, sa nu dam inapoi in fata oricarui lucru dificil; fericirea se cultiva si se construieste in timp, putin cate putin.
•  Sa savuram toate formele de fericire: fericirea ca traim, ca avem cele necesare traiului, ca apartinem unei familii, colectivitati si ca putem face multe activitati.
•  Sa nu ne lasam prada mahnirii, oferindu-ne mici momente de fericire si detasare, cat mai des posibil.
•  Sa facem din fericire un scop, nu o obsesie.
•  Sa" gradinarim" fericirea, pentru ca ea presupune eforturi si timp, fara sa simtim dezamagirea daca ea nu apare imediat.
•  Sa cultivam o constiinta a fericirii, sa tinem ochii deschisi spre ea.
•  Sa nu acceptam nici o fericire care se castiga in detrimentul celor mai multi.
•  Sa fim optimisti, sa presupunem in fata incertitudinii ca exista o solutie favorabila si sa actionam pentru a o pune in practica.
•  Sa-i observam pe oamenii fericiti si sa invatam de la ei cum sa ne comportam.
•  Sa fim fericiti cand totul merge bine si sa sa nu ratam nici un moment in care putem fi fericiti.